Un graunte albastru care pluteste intr-o imensitate obscura,inghetata,mortala si atat de vasta incat nici nu iti poti imagina unde i-ar putea fi limitele sfideaza normalitatea moarta a Universului si ascunde cu incapatanare in pantece taciunele viatii.
Vazut de departe ,pare doar o alta licarire absenta pe cerul portocaliu a lui Marte,acolo unde ziua e mai lunga cu o ora.
Dar ce ar insemna timpul daca nu am fi noi sa-l masuram si sa-l constientizam?Probabil nu ar exista,la fel cum nu exista,inca,nimeni sa vada cum rasare Terra pe cerul lui Marte .
Alunecand prin abisuri fara margini,se invarte in jurului unei pitice galbene(Soarele)cu o viteza de aproximativ 30 de kilometrii pe secunda, aproape 107.000 de kilometri pe ora,iar in jurul axei sale cu aproape 460 de metrii pe secunda (la Ecuator)!Desi nu e deloc mare (circumferinta fiind de doar de 40.075 de kilometri la Ecuator) se invarte atat de mandru impreuna cu Steaua pe care o insoteste in peregrinarea ei in jurul centrului galaxiei cu viteza de 220 de km/secunta !
Ce neinsemnata pare casa noastra privita de departe.Un punc!Dar ce punc !
Privita mai de aproape ramai uluit de frumusetea-i fara asemuire!
Casa a zeci de miliarde de inimi care bat in ritmul inimii sale,miliarde de plamani care respira odata cu ea,
miliarde de prunci care se nasc zamisliti din praf de stele .
Apropiindu-te tiptil, o auzi vorbind,o simnti vibrand,ii poti simnti gustul,i te poti inchini,nu ? Pentru ca e locul de unde Dumnezeu a uitat sa se mai duca !Dar in acelasi timp casa a ororilor,a durerii mizeriei, a mortii!
Un monument dedicat Timpului si efectelor lui,un loc unde materia a sfidat ordinea lucrurilor,adoptand nefirescul insusindu-si constiinta de sine !
Normalitatea Universului e riculizata de aceasta nestemata albastra,demonstrand ca a fi altfel,a fi viu intr-un Univers mort inseamna sa traiesti asa cum nimeni nu a intraznit sa o faca !
